Transmit direct de pe deal.

Fetelor, mame frumoase, vreau sa fac un apel la logica, bun simt si intelepciune de mama.

Zilele astea aleg sa scot copiii afara, in natura: pe deal la padure. Ii las sa ii vada soarele si vantul.

 

Ii las sa se catere in copaci si sa-i imbratiseze. Pomii stiu sa “preia” din incarcatura noastra.

Sa calce desculti pe iarba si pe pamant, sa miroase flori si sa le priveasca culorile.

Sa auda pasarele.

Aici incepe adevarata nebunie – cand intram in frici bazaconizate si ne izolam de SINGURUL loc in care s-ar putea face vindecarea: in mijloc de natura.

Intr-un corp aflat in relaxare, mintea devine libera si puteti vedea mai limpede totul.

Aici în natură nu o sa fie nevoie sa strigati la ei si nici sa va inghititi strigatele.

Respirati profund din abdomen, goliti plamanii complet de aerul orasului si apoi “luati” in voi natura. Repetati de 4, 5 ori.

Duc copiii acolo unde ochii lor nu vad limite si pereti si garduri. Acestea si undele orasului ne tin in zonele de jos ale constiintei – frica, rusine, vinovatie, apatie, durere, furie. Nu putem face vindecare cu astfel de emoții în corp.
Punem multe fructe si ceva mancare la pachet pe o zi si hai cu noi la soare sa facem adevarata vindecare.

p.s. poate gasiti si niste leurda si urzici sa chelam metalele grele din corp si creier si sa deblocam rinichii.

 

Am un vis pentru mame

Mamele nu DOAR cresc copii.
Mamele cresc constiinta planetei.

Si da, pare o sarcina echivalenta cu construirea unui munte.

Am un vis ca mamele sa isi inteleaga importanta in primii 3 ani de viata ai copilului.

In acesti ani se construieste personalitatea umana.
In acesti ani creem si dam mai departe OMUL. Cine esti tu, MAMI si ce faci tu aici este esential.

Daca tu, mami inca esti crescuta de mama si inca mai depinzi de validarea ei, adica tu inca nu ti-ai contruit mama ta interioara si nu ai invatat sa te ingrijesti singura nu o sa stii sa dai mai departe lectia. Nu o sa dai mai departe INdependenta ci doar dependenta.

Luule Viilma spunea despre perioada copilariei ca persoana de acelasi sex cu noi ne-a invatat sa ne iubim si persoana de sex opus ne-a invatat sa daruim iubire.

* Am un vis ca mamele sa isi doreasca sa se educe despre noua lor misiune, si importanta noului “job” – MAMA.

* Am un vis ca mamele sa nu mai practice “job”-ul acesta in serie si pe banda dand crezare la tot ce li se vinde in jur: medicalizare si infricare maxima in sarcina, cezariene si interventii venite din frici, lapte praf si antibiotice, carucioare si suzete, cresa si gradinita de la varste PREA fragede pentru nivelul emotional. Toate astea ne sunt “vandute” dar nu inseamna ca trebuie sa subscriem la ele.

* Am un vis in care mamele VOR sa isi asume maternitatea si nu mai paseaza sarcina asta mai departe altora. Da, sa iti duci copilul la doctor cand are febra, tuse, muci e o pasare (desi disimulata in grija) si e o mentalitate in care noi nu schimbam nimic la noi doar pentru ca ne bazam ca cineva e mai sus si mai puternic si mai informat si mai … si poate sa ajute (vorba vine) in caz de… Nimeni nu ne poate vindeca din exterior.

Am un vis in care noi, ca societate, acordam importanta nivelului emotional al puiului mic de om si intelegem ca spatiul cel mai bun de a se dezvolta (intelectual, fizic si emotional) este IUBIREA iar persoana care il poate creea cel mai bine in primii 3 ani este mama.
Daca noi credem asta vom gasi solutii si vom putea sa o sustinem pe mama astfel incat ea sa faca doar un job. Si bine.

Am un vis in care mamele se raporteaza la copil si nu la nevoie statului sau ale firmei atunci cand aleg sa faca (sa se reintoarca la) alt job.

Am un vis in care femeile educate CRED mai mult in ele si in misiunea lor de MAMA pentru ca ele nu doar cresc copii, ele cresc constiinta planetei.

Muntii de maine sunt prietricelele de azi.