Relatia cu mama nu ne permite sa crestem ca mame

O sa fiu vocea multor mame acum si o sa ating un subiect sensibil: mama mamei sau mama tatalui (adica bunica).
Naturalul vietii cere o astfel de ordine: bunica o creste pe mama si ea la randul ei isi creste copilul.
Simplificand avem: B -> M -> C

Prin “creste” nu ma refer doar ca sta langa el sa se joace. Ma refer la o continua dezvoltare de sine si intelegere a credintelor ce i-au fost inmanate si debarasarea de ele.
Am ajuns sa perpetuam un ciclu deloc benefic emotional pentru noi si copiii nostri:
B -> M
B -> C

Stiu ca in generatiile trecute, mamele noastre, au fost nevoite sa accepte separarea de noi si asta a lasat un gol imens in multe din ele.
Acest gol din etapa de “mamicie” se simte profund in fiinta unei femei si se cere umplut … incepand de ieri. De aici prezenta “intensa” in viata nepotilor… inca din primele zile cand spatiul nou nascutului nu ar trebui invadat de nimeni in afara de parintii sai.

Haideti 2 minute in coltul meu de coaching:
Sarcina este pentru o femeie momentul de tranzitie de la etapa de copil – om fara responsabilitati, supus unei autoritati la etapa de mama – om cu responsabilitati, care devine propria autoritate.

Cand nu vrem sa facem acest salt apelam in subconstient la diferite moduri de a ne mentine “copil”, de a nu ne lasa sa crestem. O folosim pe mama noastra ca principal obstacol în apariția adultului nostru interior.

Observ in mame cum usor, inainte de sarcina “isi infiripa” o frica: “nu o sa ma descurc cu copilul”. Si incep subtil sa o alimenteze si sa o argumenteze spunandu-si ca nu pot, ca o sa fie asa si pe dincolo, ca “vine mama/ sau soacra sa stea cu noi o luna/doua/trei”.

Si relatia fireasca si naturala de triunghi perfect mama-tata-copil devine mama-bunica-copil si …. tata cateodata.

Da, mama are nevoie de ajutor insa nu in modul in care intelege lumea sa i-l dea.

Mama NU are nevoie fie inlocuita, adica sa stea cineva cu copilul iar copilul NU are nevoie sa stea departe de mama. Punct.

Nasterea este momentul in care femeia trebuie sa inteleaga 3 lucruri:
– ca e momentul sa creasca – sa isi creasca mama interioara si sa nu continue sa o foloseasca pe cea exterioara
– ca relatia copilului cu tatal va avea mult de suferit daca inca de la inceput ea alege pe altcineva sa ii tina locul.
– ca e nevoie sa puna limite – reamintindu-si cine eset invata unde si cum sa isi puna limite

O mama care alege sa isi creasca copilul se creste pe sine si va da generatiei urmatoare principii si credinte noi, evoluate.

Ia-ma cu tine mami! – Importanta purtarii lui bebe

Pentru dezvoltarea lui firesca bebe trebuie sa petreaca
– primele 9 luni IN pieptul mamei si
– urmatoarele 9 luni LA pieptul mamei. Tweet that!

Ii culcam in alta camera dar vrem sa inteleaga cum functioneaza relatiile umane si apropierea. Vrem sa doarma mult si sa adoarma repede.

Daca impartim aceeasi camera ii tinem totusi la distanta in pat separat (eco friendly si comandat din alta tara – daca se poate) si ne intrebam de ce plang mereu sau de ce intarzie mersul, vorbirea sau de ce isi sug degetul desi au trecut de 3 ani.

Ii plimbam in carucioare (cu nume fancy), ii leganam in aparate, ii detasam de ritmul nostru de mers si de cel al inimii cu care
s-au obisnuit timp de 9 luni de zile dar vrem sa nu aiba colici, sa nu faca tantrum-uri.

2 min de Coaching
———————-
Va rog sa va imaginati jos in fata voastra un băț.

Orice ipoteza pe care o emiteti sau idee in care credeti este precum acest băț: are doua capete.

Cand noi alegem sa facem o actiune credem ca ridicam de jos doar un capat al bățului.

In realitate, cand luam bățul de jos, noi luam ambele capete.

La fiecare din situatiile de mai sus NU a venit cu noi doar o parte a povestii – care o sa observati ca e intretinuta din frica: “il culc in camera lui SA NU se invete cu noi in pat”, “il culc in patul lui SA NU ceara san noaptea”, “il plimb in carucior SA NU se invete’n brate”. A venit si reversul ei.

Cand bebe doarme in alta camera, dupa ce 9 luni de zile a fost intr-un mediu cald, miscator si plin de sunete organice din corpul mamei, el nu se simte in siguranta.

Cand bebe trece de la ritmul de mers al mamei si libertatea de miscare a mediului uterin la ritmul si inregimentarea unui carucior – nu se simte in siguranta.

Cand sta departe de pieptul mamei la o varsta la care nu isi intelege individualitatea fizica nu se simte in siguranta.
.
Cand bebe nu se simte in siguranta (adica NU e cu mama) nu o sa se orienteze spre a evolua cognitiv. Sta mereu in modul de stres “figh-flight-freeze” in care singurul lui gand este supravietuirea.

Va daruiesc o intrebare. E o intrebare ce pe mine m-a calauzit perfect inspre NATURAL si FIRESC atunci cand nu stiam ce sa fac cu bebe.

CE AR FACE IUBIREA IN SITUATIA ASTA?

Puneti-o. O sa vedeți cum simtiti răspunsul in tot corpul. O sa simțiți ca LOCUL LOR E LANGA NOI si CU NOI. Camera lor incepe in sufletul nostru.

Sunt aici sa va arat ca merita sa inoti contra curentului.
Sunt aici sa va spun ca “greu” nu inseamna “gresit”.

Sunt cu voi in calatorie,
Dumi