Cand femeia pe care imi doream sa o angajez eram de fapt EU

Cand femeia pe care imi doream sa o angajez eram de fapt EU

Gandul, doar gandul ca se fac 2 ani ma termina psihic. Nu eram “gata”. Parca abia ieri a inceput totul: iubire, scutece, brate, alaptare … Nu poate fi gata asa repede.
Imi stiam copila. Simteam sufletul ei inca fragil la tot ce aude, vede, traieste. O lasasem neatinsa de conceptele si programele lumii din jur. In toate celulele ei inca era iubire pentru tot si toate.

Si unde mai pui ca fiecare frica, respingere, frustrare, furie isi gaseau alinarea si descarcarea la san.

Apropos chiar daca nu stiti ce sa le faceti copiilor cand plang incontrolabil contactul uman (piele pe piele) ajuta la descarcare si la recreearea flow-ului energetic in corpul lor. Prin corpul nostru isi fac impamantare.

Stiam ca NU vreau sa o las in grija oricui pentru ca alimentatia, modul de interactiune si comunicare empatica erau toate la nivel de finetea unei ceas elvetian. Ii pretuiam inteligenta la toate nivelurile: fizica, emotionala si spirituala.

Si cu cat studiam mai mult, cu cat citeam si ma educam mai mult despre copii, alimentatie, sanatate la toate nivelele(corp minte emotii) cu atat sansele mele sa gasesc pe cineva potrivit pareau sa scada.

Stiam ca o sa fie un moment in care drumul nostru se separa pentru cateva ore din zi insa nu era acum acel moment … desi in jur simteam presiunea lui “2 ani acasa”. Nu am avut niciodata curajul sa ma urc pe gard sa vad CE E DUPA cei 2 ani si ce se intampla daca eu imi ascult inima.
Stiam ca vreau sa ma reintorc la job dar nu era job-ul la care vroiam sa ma intorc.
Mai mult, confundam job-ul cu reintoarcerea la starea mea de dinainte in care aveam timp cu mine fara responsabilitatea asta 24/24 * 365.

[ Haideti 2 minute in coltul meu de sinceritate integritate:
legat de ce am scris in ultima fraza cred cu tarie ca majoritatea mamelor subscriu si voi puteti sa confirmati in inima voastra. ]

Cu fiecare anunt de “Caut Bona” pe care il scriam imi dadeam seama ca e imposibil ce caut.
E imposibil si nu o sa gasesc niciodata.

Stiti de ce?

Pentru ca incercam cu disperare sa ma gasesc pe mine.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *