De ce incurajez copiii sa se catere in copaci?

Copiii stiu sa se joace… afara. Nu au nevoie de spatii inchise, medii artificiale, casti si hamuri, jucarii de plastic, animatori si animatoare. Acestea “ne ajuta” pe noi sa ne controlam fricile dar nu ii sustin pe ei in a intelege lumea.  

Cerinta lor e una simpla:

  • Mami lasa-ma sa ma catar in copaci
  • Mami lasa-ma sa ma ud, sa ma murdaresc 
  • Mami lasa-ma sa experimentez alaturi de tine gheata, poleiul, focul, ploaia etc.
  • Mami ajuta-ma sa simt spini si urzici si scai

Toate le vor dezvolta cai neuronale pentru viata de adult… Toate vor deveni oameni si situatii de viata.

 

De cati oameni e nevoie sa dai jos un copil de 2,5 ani dintr-un molid de 12 m?

Catarand un pom ei isi fac un training de leadership. Wait … What??  

Pai sa va spun:

– au un obiectiv real si o motivatie intrinseca sa urce cat mai sus ca sa culeaga fructele coapte de pe crengile cele mai apropiate de soare; alteori am observat ca forta ce ii mana vine din dorinta de a afla “cum se vede totul de sus ?” … Imi place gandul asta, nu il striviti in ei.  Acestia sunt oamenii care vor perspectiva;  motivatia intrinseca e o forta care te trage, vointa e o forta care impinge; prima e cea pe care sa o urmam 

– isi dezvolta un plan, o strategie – “pe ce creanga sa calc si in ce mod sa imi pozitionez mainile”, “cum sa imi coordonez secventialitatea mana-picior astfel incat sa urc mai sus”

– ajung sa inteleaga pe cine se pot baza si pe cine nu cand iau decizia sa mearga mai departe – unele ramuri sunt tinere si prea flexibile – nu sustin, altele sunt vechi si uscate sunt prea rigide si se pot rupe oricand iar altele sunt potrivite si iti servesc perfect ca treapta inspre urmatorul tau nivel

– slalomul intre crengi, reajustarea din mers a strategiei de urcare ii mentine creativi si adaptabili 

– invata ca e important sa se sustina prin propriile puteri dar si ca pot fi sustinuti in egala masura, nu e nevoie sa catere un copac doar din forta bratelor

– si cand au ajuns sus lasati-i sa simta … in liniste
[                                             ]
sa simta zarea si departarea,  sa vada cat de sus e sus-ul si cat de jos e jos-ul; sa aiba sentimentul unei victorii – nu impotriva cuiva ci in colaborare cu cineva – CU EI, sa vada ca poti sa pleci de jos si sa ajungi sus prin consecventa facand pas dupa pas.

Aceste lucruri pe care copiii le învață prin inițiativele proprii în timpul jocului LIBER nu pot fi predate de catre noi adultii.

p.s. Am in casa un catarator de la 2 ani – pe garajul vecinului (cand nu mai stiam daca sa imi verific respiratia sa nu lesin sau sa urc dupa el) si o cataratoare “temperata”, sa zicem, la 9 ani. Am observat echilibrul fiecaruia si modul in care isi coordoneaza miscarile .

De aceea va “imprumut” din modul meu de a gandi:” daca nu ii dau tool-uri si tehnici sa faca ce doreste in prezenta mea … tot va face … dar pe la spate si cu mai multe riscuri. “

Sirop de flori si muguri de brad – fara zahar

Copiii au nevoie de 2 lucruri (ca sa ramana “completi”): de iubire si de natura.  Toti copiii – si cei din noi si cei de langa noi.


“Reteta” de azi le contine pe amandoua. Si nu e vorba despre un produs in sine care intretine mentalitatea de “pastila” (sirop pentru… ceai pentru… crema pentru… cataplasma pentru…).  Este vorba despre importanta calatoriei: deschiderea spre a incerca ceva nou, mersul in natura, trairea experientei,  dez-vatarea de tot ce stii legat de alimente si retete si traditie, etc.

Natura “lucreaza” holistic – pe toate simturile si la toate nivelele. Acolo in natura ochii vad lumina si verdele si albastrul infinit. Urechile aud sunete fine de albine si pasarele si susur de apa. Pielea simte adierea vantului – o atingere delicata atat de necesara sistemului nostru nervos. Simtul olfactiv percepe aroma florilor. De fapt tot peisajul acesta ramane viu, puternic impregnat in flori.



Asa mi-a venit ideea sa nu le mai usuc si sa incerc sa le pastrez sub o alta forma.

Va arat aici cum fac:

Idei:
– pastrez mierea cu flori la frigider alfel risca sa fermenteze
– daca florile sunt culese din mediu nepoluat nu le spal
– cand aleg sa spal florile (sau mugurii) le usuc bine bine pe prosoape de hartie

” … Those who do not adapt to the rules or traditions of the family system, those who are constantly seeking to revolutionize beliefs, going in contrast to roads marked by family traditions, those criticized, tried and even rejected,  they are called to release the family tree of repetitive stories that frustrate entire generations.
You are the dream of all your ancestors.”   Bert Hellinger

Dumi

Jurnal de vacanta

Eu cred ca toaaaatã constiinta de copil din lumea asta s-a unit si “a cerut” o mare VACANTA.

O manifestare de proportii pentru care si-au dat mana toti copiii din lumea asta – atat cei din noi cat si cei de langa noi. Toti au vrut o pauza.

O pauza de la tot si toate: de la programul repezit de dimineata si amanarea activitatilor impreuna de dupa masa pana la lista zilnica de “trebuie” si mancat pe fuga si jucat pe fuga si inteles viata pe fuga.

Pauzele sunt momente in care se intampla creatia. Fie ca e vorba de planuri de viata, de cariera, de materializat bani, de materializat idei, etc.

Da, avem inspiratie. Da, avem expiratie. Dar intre ele exista o pauza [      ].

Acela e momentul pe care oamenii fie nu il observa fie il observa dar nu stiu sa il foloseasca in favoarea lor.

 

Am auzit diferite etichete pentru aceasta perioada: “criza”, “nebunie”, “agitatie”, “carantina”, “subjugare”. Eu am ales sa ii spun “vacanta”.

Haideti 2 minute in coltul meu de coaching sa va daruiesc ceva (promit ca o sa iesiti mai luminati):

– puneti-va intr-o stare emotionala neutra in corp;
– respirati de 3 ori adanc cu ochii inchisi si cu un sunet “aaahhhh” pe expiratie (o sa fie mai timid la inceput dar face bine la inima)
– rostiti unul din cuvinte
– observati corpul
Simtiti cum inima incepe sa bata mai tare si muschii se tensioneaza? Sau apare un nod in piept sau in gat?
Ce va vine sa faceti?
 
In starea asta, corpul nu se vindeca. In starea asta nu putem invata. In starea asta nu putem digera si nici elimina. In starea asta corpul este vulnerabil la orice. 

Schimbati starea imaginandu-va pentru 2 minute intr-o livada cu ciresi infloriti.

Ce am vrut sa demonstrez?
Ca noi suntem SINGURII responsabili de cum traim toata perioada aceasta.
In starea asta ne punem nu doar pe noi si corpul nostru ci si pe copiii nostri. 

Un joc atat de mare sta pana la urma intr-un cuvant… bine ales.

 
Rezumat idei:
1. Tot timpul primim ceea ce cerem, doar ca nu in forma si in contextul in care ne asteptam.
3. Pauzele sunt momentele in care putem creea din intentie.

2. Alege-ti cu responsabilitate cuvintele. Ele ne dau chimia interioara care mai departe ne dirijeaza comportamentul care mai departe construieste viata noastra.

Aleg sa raman in vacanta.

Be light. Dumi

“Clatite” de banane pentru copii

“Clatite” e intre ghilimele pentru ca nu e reteta clasica. Acestea se fac pur si simplu.

Bananele sunt printre singurele fructe (daca nu chiar singurele) a caror valoare nutritiva (si energie electromagnetica) creste dupa ce ele au fost culese … necoapte.
.

Reteta:
Am tocat bananele marunt in robot cu lama S (sau pe tocator cum se toaca vinetele) si le-am intins pe hartie de copt.
Le-am deshidratat intre la 45-50 de grade timp de 6 ore. Daca nu aveti deshidrator merge la aragaz cu usa intredeschisa ca sa poata iesi vaporii.
In unele am pus si zmeura si afine- pentru ca fancy.

Optional (dar face toata magia): vanilie naturala – fie pastaie fie pudra neagra, nu ma refer la prafuri albe cu nume de “doctor”.

Nu pun zahar in preajma copiilor si nici in preajma mea de 8 ani. Creeaza o dependenta pe care nu o intelegem si nu o putem duce emotional nici noi ca adulti darmite cei mici.

Stiti principiul “orice dar in moderatie”? Na la droguri nu merge. Si, da, zaharul e unul tare potent desi nu se da pe fata.

Am sustinut indeaproape o mamica a carei copilas avea tantrumuri in mod repetat in fiecare weekend, mai exact duminica. Am urmarit activitatile lui timp de cateva saptamani si am observat ca atunci cand se intamplau episoadele de tantrum, febra, muci sau tuse ele erau precedate de zile de nastere cu tort, pizza si tot shenzen-ul.

Facand un upgrade holistic (alimente si mindset la mama) am vazut schimbari superbe in energia lui: s-au redus tantrumurile, a devenit mai calm, are rabdare cu el si cu sora lui, organismul lui se vindeca mult mai repede pentru ca nu ii mai furam din calciu si magneziu ca sa neutralizam rezidurile creeate de zahar. In plus se vede diferenta cognitiv vorbind.

O sa ziceti “Pai bine si de fapt le dai banane chioare doar ca le-ai dat o noua denumire?”.
Ããã da! Simplific peste tot unde pot. I’m a mom.

Let me give you some tough love here.
Copiii nu au venit cu nici o notiune de dulce artificial in cap. Ei nu stiu nici de ciocolata, nici de clatite, nici de papanasi. Noi, adultii nevindecati, care inca nu practicam iubirea de sine cautam sa “atragem” iubirea lor si venim inspre ei cu astfel de “povesti de adormit copii”.

Lasati-i sa simta dulcele real si autentic (adica din fructe pure) cat mai mult, si nu le cresteti standardul nici chiar cu miere, curmale, sirop de agave … Chiar daca sunt mai apropiate de natural decat orice praf alb.

Si mai stiu un lucru: organismul uman se reface din orice daca ii dam 50 % sanse. Pentru copii eu vreau sa daruiesc mai mult de atat: 100%


Aici vedeti si un demo de cum arata varianta finala.

Transmit direct de pe deal.

Fetelor, mame frumoase, vreau sa fac un apel la logica, bun simt si intelepciune de mama.

Zilele astea aleg sa scot copiii afara, in natura: pe deal la padure. Ii las sa ii vada soarele si vantul.

 

Ii las sa se catere in copaci si sa-i imbratiseze. Pomii stiu sa “preia” din incarcatura noastra.

Sa calce desculti pe iarba si pe pamant, sa miroase flori si sa le priveasca culorile.

Sa auda pasarele.

Aici incepe adevarata nebunie – cand intram in frici bazaconizate si ne izolam de SINGURUL loc in care s-ar putea face vindecarea: in mijloc de natura.

Intr-un corp aflat in relaxare, mintea devine libera si puteti vedea mai limpede totul.

Aici în natură nu o sa fie nevoie sa strigati la ei si nici sa va inghititi strigatele.

Respirati profund din abdomen, goliti plamanii complet de aerul orasului si apoi “luati” in voi natura. Repetati de 4, 5 ori.

Duc copiii acolo unde ochii lor nu vad limite si pereti si garduri. Acestea si undele orasului ne tin in zonele de jos ale constiintei – frica, rusine, vinovatie, apatie, durere, furie. Nu putem face vindecare cu astfel de emoții în corp.
Punem multe fructe si ceva mancare la pachet pe o zi si hai cu noi la soare sa facem adevarata vindecare.

p.s. poate gasiti si niste leurda si urzici sa chelam metalele grele din corp si creier si sa deblocam rinichii.

 

Reteta de Martisor

  • Lapte de cocos
  • Seminte de chia
  • Sos de afine (de la congi) cu miere
    Amestec semintele cu laptele timp de 2, 3 minute apoi le las sa stea pe blat la bucatarie iar dupa 5 minute revin si mai amestec o tura. Chia isi va mari volumul pana la de 9 ori deci o lingura de chia “inghite” 100 ml de lapte. Uneori le las peste noapte la frigider. alteori servesc direct cu miere sau fructe in cazul de fata afine + miere.

Sa inveti atunci cand totul e tabula rasa (0-3 ani adica) este atat de usor pentru creier.
Sa re-inveti atunci cand deja crezi ca stii presupune un altfel proces. Presupune sa rescrii mai mult decat o informatie: rescrii amintiri, rescrii emotii.

E nevoie in primul rand de o mare deschidere a mintii, apoi de experimentare, “dat cu capul”, observare din nou, deschidere si mai mare, experimentare, iar “dat cu capul” ca sa suprascriem credintele care ne-au fost instilate in 0-3 ani.

Constient si cu mintea deschisa cat tot orizontul am ales la un moment dat sa nu mai apar lactatele (sa nu mai jur pe rosu pentru ele) si sa incerc sa vad si cealalata parte a aceleiasi monede. Am inceput sa intorc monede.

Astfel mi-am luat relatia cu produsele lactate in propriile maini. Am inteles – corp minte emotii – ce inseamna pentru mine, ce credinte am legat de ele.

In corp am observat: efect de tip constipatie (la copiii mici alaptati cu fomula am vazut efectele imediat), acnee si sinusuri infundate, migrene si dureri de cap, blocarea tiroidelor si a paratidoridelor, tuse spastica la 3 noaptea si kilograme in plus nu mai zic.

In minte am observat: “lactatele au calciu” – of of cat m-am blocat cu ideea asta

In emotii am observat: relatia cu mama, cu prima mea atingere.

Mi-am dat seama ca ma reintorc des in lumea lactatelor (chiar si vegane – caju cocos) atunci cand am nevoie sa lucrez la relatia cu mama – atat cea interioara cat si cea exterioara. Parintele de acelasi sex ne invata cum sa ne iubim iar cel de sex opus cum sa daruim iubire.

Unii copii reusesc sa le convinga pe mame ca nu au nevoie de lapte de vaca dar multi din ei il accepta din dragoste pentru ea si de frica de a NU fi iubiti.

Imi doresc sa observam copiii si sa mergem in ritm cu ei si nu cu frica sau traditia din capul nostru.

 

Cand femeia pe care imi doream sa o angajez eram de fapt EU

Cand femeia pe care imi doream sa o angajez eram de fapt EU

Gandul, doar gandul ca se fac 2 ani ma termina psihic. Nu eram “gata”. Parca abia ieri a inceput totul: iubire, scutece, brate, alaptare … Nu poate fi gata asa repede.
Imi stiam copila. Simteam sufletul ei inca fragil la tot ce aude, vede, traieste. O lasasem neatinsa de conceptele si programele lumii din jur. In toate celulele ei inca era iubire pentru tot si toate.

Si unde mai pui ca fiecare frica, respingere, frustrare, furie isi gaseau alinarea si descarcarea la san.

Apropos chiar daca nu stiti ce sa le faceti copiilor cand plang incontrolabil contactul uman (piele pe piele) ajuta la descarcare si la recreearea flow-ului energetic in corpul lor. Prin corpul nostru isi fac impamantare.

Stiam ca NU vreau sa o las in grija oricui pentru ca alimentatia, modul de interactiune si comunicare empatica erau toate la nivel de finetea unei ceas elvetian. Ii pretuiam inteligenta la toate nivelurile: fizica, emotionala si spirituala.

Si cu cat studiam mai mult, cu cat citeam si ma educam mai mult despre copii, alimentatie, sanatate la toate nivelele(corp minte emotii) cu atat sansele mele sa gasesc pe cineva potrivit pareau sa scada.

Stiam ca o sa fie un moment in care drumul nostru se separa pentru cateva ore din zi insa nu era acum acel moment … desi in jur simteam presiunea lui “2 ani acasa”. Nu am avut niciodata curajul sa ma urc pe gard sa vad CE E DUPA cei 2 ani si ce se intampla daca eu imi ascult inima.
Stiam ca vreau sa ma reintorc la job dar nu era job-ul la care vroiam sa ma intorc.
Mai mult, confundam job-ul cu reintoarcerea la starea mea de dinainte in care aveam timp cu mine fara responsabilitatea asta 24/24 * 365.

[ Haideti 2 minute in coltul meu de sinceritate integritate:
legat de ce am scris in ultima fraza cred cu tarie ca majoritatea mamelor subscriu si voi puteti sa confirmati in inima voastra. ]

Cu fiecare anunt de “Caut Bona” pe care il scriam imi dadeam seama ca e imposibil ce caut.
E imposibil si nu o sa gasesc niciodata.

Stiti de ce?

Pentru ca incercam cu disperare sa ma gasesc pe mine.

Febra la copii si cauzele ei profunde

Febra copiilor nu creste de la dinti si nu “se vindeca” cu panadoale

Pai cum, ca aveam un motiv atat de bun si de frumos si de usor pe care sa punem toata vina! Da, insa e un motiv care pe noi ne lasa in ignoranta, ne tine la un etaj inferior al evolutiei noastre.

Haideti 2 minute in sfera mea de coaching:
Imaginati-va evolutia noastra ca pe un bloc inalt, cu multe etaje.

Din punctul in care suntem acum – cu tot ce cunoastem despre noi si despre viata suntem la un anumit nivel si avem o anumita priveliste.

Cu fiecare constientizare, in orice domeniu, trecem la urmatorul nivel, avem o alta priveliste.

Cum stii ca ai stat deja prea mult la un etaj? Pai dai de aceeasi problema doar in alt context.

In contextul sanatatii copiilor o dam din febra in febra, din viroza in viroza, din otita in otita si alergia sau dermatita nu mai trece.

Si de obicei mintea face conexiuni cauza-efect (vezi “febra e de la dinti”) conform cu etajul pe care suntem si privelistea pe care o avem.

Febra vine ca raspuns la tot ce s-a intamplat in copilas ca un TOT – corp minte emotii (deci nu doar in corp) INAINTE de iesirea dintelui.
Deci iesirea dintelui, desi e ultimul eveniment dintr-o suita care au contribuit la aparitia febrei, NU reprezinta CAUZA in totalitatea ei.

* Poate am inceput cu o cezariana si o detasare de mama atunci cand iti era mai mare nevoia de ea
* Poate au fost momente de singuratate intr-un salon de spital in care tot ce ai primit in loc de brate si iubire a fost lapte praf.
* Probabil au fost medicamente, vaccinuri sau anestezice care au trecut prin ficatul lui la o varsta muult prea mica.
* Poate au fost si antibiotice cu care am dezechilibrat flora intestinala – acel ecosistem despre care stim atat de putine si cu care suntem atat de ignoranti.
* I-am blocat rinichii cu strigate, certuri sau frici la care s-au adaugat si alimente de origine animala.
* I-am furat din rezervele de calciu si magneziu cu zahar si gluten.
* Apoi am folosit pedepse si recompense ca sa punem si mai multa presiune pe ficat.
* Am adus si propiile furii si frustrari – ca doar o mama stie cate sfaturi primeste / ora intr-o zi.

La finalul zilei, cand avem sansa de a ne uita deschis si sincer la toate ipotezele de mai sus – ce nu merge in modul nostru de gandire si abordarea noastra noi dam vina pe dinti, pe frig, pe virusi, pe altii.

Exersati va rog deschiderea mentala cu o nouă ipoteza: orice gand, idee sau credinta intai a existat in forma nemanifestata si daca nu a fost adresata mult timp s-a materializat in afectiune in corpul fizic.

Adica orice febra, tuse, muci, otita, conjunctivita, alergie si ce mai vreti voi a fost intai un gand in mintea copilului (sau a adultilor din jurul lui) si apoi o emotie in corpul lui si apoi nefiind observata si adresata s-a cronicizat intr-o forma fizica din spectrul “bolile copilariei”.

Ca sa ii afli cauza e important sa nu mai gandim “last in first out” adica “ultimul lucru care s-a intamplat egal cauza intregii probleme”. Cand deja dai de febra dupa febra dupa tuse dupa muci sau cand alergia nu mai trece e important sa te muti la urmatorul nivel al blocului si sa te intrebi: ce eveniment/situatie tensionata emotional am trait eu sau copilul in utima vreme?

Ceva CRUD la fiecare masa . (Mai ales in 0-7 ani)

Intro – funny
——————-
Pana sa stiu ce stiu acum foloseam cruditatile pentru decor. Exclusiv.

Apoi am mers 180 in partea cealalta si dupa primiii 2 ani de casatorie Andrei mi-a marturisit ingrijorat: “Honey de cand mancam impreuna mi-am facut rezerva de marar in corp pe urmatorii 25 de ani.

2 min de Coaching
——————-
Vedeti voi in momentul in care terminam alaptarea (de la san) si diversificam copilul noi practic il trecem de la un aliment VIU la alimente procesate, gatite … moarte (ca sa nu o mai dau cotita).

La ce ma refer cand spun alimente vii? Fructe, legume si frunze verzi.
Fructele sustin sistemul nervos, sistemul limfatic si induc in organism o altfel de stare, o altfel de mentalitate.

De ce nu prea credem in alimentele crude? Sau de ce ne place mancare gatita?

1. Ne place mancarea gatita pentru ca ne da un sens noua ca mame. Ne simtim utile doar daca “facem” sau lucram in vreun fel la mancarea familiei.

Ne identificam mult cu ideea “sunt o mama buna daca fac ceva pentru mancare”. “Nu poate fi atat de simplu precum o banana sau un mar. Nu as mai avea un sens.”

2. Cautam mancarea gatita pentru ca ne ajuta sa deviem mintea de la simtirea emotiilor si intelegerea lor.

3. Cand alimentele nu mai sunt vii – ele nu mai ofera arome, savoare, gust. Si atunci, ca sa treaca de bariera papilelor gustative, ne vedem nevoiti sa le ducem fie inspre dulce fie inspre sarat.

Dulcele induce in noi starea de “ma simt iubit, apreciat sau cel putin vazut”.

Sarea induce in noi stare de amorteala si uitare, blocheaza la propriu mintea, corpul, articulațiile și sistemul digestiv.

Iubirea ce o dam copiilor nostri NU trebuie sa vina prin mancare. Nu trebuie sa ne simtim utile doar atunci cand am “gatit” ceva pentru ei pentru ca le facem un mare deserviciu corpului.

CEVA CRUD LA FIECARE MASA
——————-
Pentru mamele care vor sa “lase lucrurile simplu” … am o reteta superba cu muuult calciu si magneziu: castraveti, valeriana(sau alta frunza verde), avocado, zeama de lamaie si marar. Se infuzeaza cu iubire de mami. Cum? Amestecand cu mana.

Pentru mamele care vor sa “faca” … mult am o reteta de chiftele de quinoa.

Chiftele de quinoa
——————-
– 500 de g quinoa spalata in mai multe ape si lasata la inmuiat peste noapte
– 500 ml de bulion
– 150 g seminte de floarea soarelui blenduite grosier
– 10 buc de rosii deshidratate sau 2 buc de ardeu copt
– 2 legaturi de patrunjel
– o legatura de marar (optional pentru cei cu rezerve pe 25 de ani)
– 3 catei mari de usturoi
– 1 lingurita – sare neiodata
– 2 linguri de ulei de masline
– 1/2 lingurita coriandru macinat

Mod de preparare
——————-
Se pun 2 l de apa la fiert. Cand fierbe apa punem si quinoa.

O lasam la fiert 12-14 minute. Inchidem focul si o mai lasam 3 minute la “inflorit”, sub capac. Asta o sa ii dea compozitiei de chiftele posibilitatea sa se lege mai usor.

O strecuram bine (adica bine, bine).

Intre timp amestecam la blender bulionul cu rosiile deshidratate (daca au sare sa gustati compozia inainte de a pune sare) si 2 linguri de ulei de masline.

Punem intr-un bol mare si adaugam coriandru, patrunjel tocat, semintele de floarea soarelui, usuroiul presat sare si piper.

Formati chiftele si le coaceti la cuptor: 200 de grade timp de 20-25 de minute.

Be Light.

Crema de branza de caju pentru copii