Nu am avut intentia sa renunt la sala


Unde ai pus bicicleta?

City life - Peisaj Zen

City life – Peisaj Zen

De cand am venit in Cluj (2003) am fost abonata constant la o sala de sport. Sali mici de cartier (de apartament chiar 🙂 ) sau vestite cu multi membrii, cu display pe monitoare mari, jocuri de lumini si briz-briz-uri multe. Am participat la cursuri de la A (aerobic) la Z (zumba). Toate. Orice numai sa fac miscare … “in masa”. 

Mergeam la sala pentru ca vroiam (mai) tot timpul sa “slabesc”. Cam cat de obsedata eram de sport? Cam de 80GB (da, da gigabytes – un hard extern full).

Aveam si un intreg palier de aparatura fitness la noi in casa – pe post de cuiere, umerase  si din cand in cand suport de praf: banda rulanta – check, bicicleta eliptica  – check, bicicleta de camera- check (despre bicicleta asta era vorba in titlu), stepper- check, gantere – check; au plecat pe rand.

Asociam sportul cu dieta si dieta era ca o forma de pedeapsa pentru mine deci sportul era la randul sau metoda prin care ma “pedepseam” pentru cat si ce am mancat.


“Muzica se aude acolo in spate ?”

In 2013, cand eram inca in concediul de maternitate am vrut sa imi reiau vechile obiceiuri … “bune”. Ceva nu mai era la fel: muzica urla in boxe (cred ca putea ateriza un avion langa mine si nu l-as fi auzit) de parca statea sa iasa sufletul din mine cand simteam vibratia undelor,  lumea se inghesuia sa isi gaseasca un loc bun – in fata la oglinda, aproape de antrenor, “bataie” pe echipamente sau saltele, locuri limitate, aer conditionat. 

Dupa 1h am simtit cum plamanii mei faceau un efort suprem sa se oxigeneze cu aerul tocmai expirat de celelalte 40 de persoane din sala. Am vazut ca in timpul “antrenamentului” (zici ca ma pregateam de inrolare la trupele antitero) nu imi aud respiratia … nici corpul si nici gandurile … de fapt nu mai auzeam nimic. Nici nu eram prezenta acolo. 🙂

Da, bineinteles ca auzeam muzica

Miscare ? in sala

Miscare ? in sala

Si ce faci cand apare o problema (sau lucrurile nu merg conform asteptarilor)?  Persisti pe acelasi drum? Nu, evident. Schimbi constiinta cu care s-a creat problema.

Am inteles ca nu mai raman “in joc”  ca sa ard calorii.  Gata! Nu mi-a adus bucurie si nici dragoste fata de corpul meu. Mi-a adus in schimb: comparatie, competitite, frustrare.  

Mi-am ales, deci, un alt scop (de fapt doua) al activitatii mele fizice: de a aduce mai mult oxigen in plamani (si implicit de a respira corect) si de a fi prezenta. Partea frumoasa? Functioneaza! Instant mintea a corelat ideea de oxigen cu padure, camp, parc si atunci am reusit sa ma atasez de ideea de activitate fizica intr-un mod mult mai agreat de psihicul meu.

Pe camp - oxigen la discretie

Pe camp – oxigen la discretie

Asa s-a produs eliberarea mea de kilogramele extra fara sa ma straduiesc prea mult fizic. 

Nota: Un alt motiv pentru care am ales sa nu mai frecventez salile de sport a fost sa imi feresc genunchii (si incheieturile) de sariturile pe beton – deloc bune pentru articulatii (alergatul pe asfalt sau mai rau pe banda rulanta nu au efecte deloc benefice).